Primele luni și primii ani de viață au o influență atât de importantă asupra dezvoltării copilului, încât acest timp nu poate fi comparată cu nici o altă perioadă ulterioară de vârstă.”(Shonkoff, 2000)

   🗣 Procesul de cultivare a sănătății mintale debutează timpuriu în viața copilului, fiind strâns legat de momente critice din dezvoltarea sa – în perioada perinatală, în primii ani de viață, copilărie și adolescență. În aceste perioade esențiale, creierul copilului și, ulterior, al adolescentului se dezvoltă ca urmare a unor interacțiuni dinamice între determinanți biologici și de natură psihosocială. În faza perinatală și imediat după naștere, neurodezvoltarea și neuroplasticitatea creierului sunt decisiv influențate de experiențe și de mediu.
🗣 Prima decadă din viață este caracterizată printr-o neuroplasticitate mare și o dezvoltare neuronală rapidă. Copiii acumulează abilități senzoriale, motoare, cognitive, de limbaj precum și socioemoționale. De când se nasc și până la 3 ani, copiii învață să manifeste afecțiune, să exprime bucurie, nemulțumire sau disconfort față de persoane străine. Caută atenție și protestează atunci când resimt frustrare. Între 4 și 8 ani, învață cum să se joace cu alți copii, formează prietenii și recunosc, exprimă și controlează propriile emoții. În această perioadă, mamele, tații, persoanele care îi ingrijesc au o influență dominantă asupra lor, chiar dacă universul lor de cunoaștere se lărgește treptat. Mediile de învățare încep să le influențeze sănătatea fizică și mintală.
Primele luni de viață, dar și primii ani, reprezintă o perioadă unică din viața omului, care nu se mai repetă niciodată. Acești ani au o influență primordială asupra dezvoltării copilului. În aceste luni neuroplasticitatea este cea mai înaltă, iar procesele de neuroregenerare sunt cele mai intense, în acest timp punându-se, totodată, bazele dezvoltării capacităților de inteligență a întregului organism uman.
👉 Mai multe informații privind Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani:
https://www.edu.ro/sites/default/files/Repere_fundamentale_ET_2024.pdf 

🗣 Cum se manifestă tulburarea de procesare senzorială la copil?
    Tulburarea de procesare senzorială presupune dificultatea creierului de a traduce într-un mod corespunzător informațiile primite având în vedere stimularea senzorială de care omul are parte.
    Copilul desincronizat senzorial este un termen utilizat pentru a descrie copiii care au dificultăți în coordonarea și interpretarea informațiilor senzoriale din mediul lor. Aceste dificultăți pot fi cauzate de tulburări ale procesării senzoriale, cum ar fi tulburarea de integrare senzorială. Copiii aflați în această situație pot avea dificultăți în gestionarea informațiilor din mediul lor ceea ce îi poate afecta abilitatea de a comunica și de a se comporta într-un mod corespunzător.

🗣 Cum recunoști desincronizările senzoriale?
    În literatura de specialitate se vorbește despre hiperactivitatea senzorială: reacții exagerate la senzații provenite de la unul sau mai multe sisteme. De exemplu, atunci când un copil care procesează senzațiile obișnuit mănâncă un piure și simte pe limbă un cocoloș de cartof, poate mânca în continuare fără dificultăți. Acest lucru nu este posibil pentru un copil hiperactiv senzorial deoarece i se activează frica. Astfel, nu va mai putea să lase funcțiile neuronale să-și facă treaba corespunzător.

    Copilul care ignoră senzațiile are nevoie de foarte multă stimulare senzorială pentru a ajunge la o percepție senzorială potrivită. De exemplu, un copil slab dezvoltat senzorial poate să mănânce mult deoarece creierul nu recepționează un semnal potrivit de la receptorii senzoriali, fiind puțin dezvoltați.
    Pentru copilul care caută stimulare senzorială continuă nu este niciodată de ajuns ceea ce face. Chiar dacă un alt copil poate renunța rapid la aceeași activitate, pentru acesta este o nevoie intrinsecă pentru a mulțumi senzațiile pe care le procesează într-un mod diferit față de normal.
     Exemple de activități senzoriale repetitive: rotirea unei roți a unei mașini, învârtitul într-o roată (nu simte amețeală), fredonatul în lipsa cuvintelor, așezarea cu capul în jos, atârnatul peste saltea, întinsul pe covor. Acești copii sunt expuși multor riscuri din cauza slabei dezvoltări senzoriale de care au parte.
Copilul care confundă senzațiile are dificultăți de procesare între stimuli. Sistemul nervos central prelucrează inexact informațiile, astfel încât adaptarea la viață se produce cu mult efort. Exemple: sarcinile vizual-spațiale se produc cu greutate (nu se poate orienta în timp și spațiu, nu poate găsi obiecte la indicațiile unui adult). Poate prezenta probleme în discriminarea auditivă (nu distinge bine cuvintele), coordonarea slabă a corpului (poate să cadă frecvent), nu își poate controla mână pentru a colora cu o forță specifică (apasă sau abia se vede atunci când desenează).

    🗣 Problemele de procesare senzorială sunt acum considerate un simptom al autismului, deoarece majoritatea copiilor și adulților din spectrul autismului au probleme senzoriale semnificative. Cu toate acestea, sunt și foarte multi copii cu probleme senzoriale care nu au un diagnostic de TSA. Acestea se regăsesc, de asemenea, la cei cu ADHD, TOC și alte tulburari de dezvoltare – sau fără un diagnostic.
      În funcție de modul în care copiii cu dificultăți senzoriale răspund la stimuli, aceștia pot fi împărțiți în trei categorii :
   –  Hiper-responsivi: simt stimulii de un anumit tip la o intensitate foarte crescută și adeseori are reacții exagerate. Copilul cu astfel de dificultăți percepe stimulii ca fiind periculoși și se află într-o stare de tipul “fugi sau luptă”. În general ei nu fac față mulțimilor aglomerate, nu se pot concentra într-un mediu zgomotos, pot scoate sunete ciudate pentru a bloca zgomotul din exterior, se tem de anumite obiecte sau situații care pentru cei mai mulți dintre noi sunt banale ( tăiatul unghiilor, spălatul dinților), pot să lovească, să împingă, să-și acopere urechile, evită îmbrățișările sau atingerile, nu suportă etichetele hainelor, nu le place să-și murdarească mâinile și acceptă o gamă restransă de alimente.
  –  Hipo-responsivi: par deconectați și nu reacționează la stimulii din jurul lor. Sunt deseori descriși ca fiind pasivi, liniștiți sau retrași. De cele mai multe ori se mișcă mai încet, se trezesc greu după somn, par deprimați sau lipsiți de energie, nu constientizează pericolul, nu-și dau seama că sunt murdari, obosesc repede, preferă activitățile sedentare, nu simt durerea și nu răspund la nume. În cazul lor este nevoie să fie expuși la stimuli de o intensitate mai mare pentru a înțelege lumea.
   – Căutătorii: acești copii sunt într-o căutare continuă a senzațiilor, se mișcă mult, vorbesc tot timpul sau ating în mod constant obiectele din jurul lor, iar comportamentul lor pare haotic si dezorganizat. Le place foarte mult să sară, să alerge, să se cațere, să se învârtă, să se lovească de pereți/obiecte/oameni, le plac mâncărurile picante sau pot încerca să mănânce elemente non-alimentare, caută să miroasă sau să atingă constant obiecte și/sau oameni.

      Dificultățile de procesare senzorială nu explică în totalitate problemele copiilor cu autism, însă cu siguranță ne ajută să îi înțelegem mai bine. O analiză atentă a activităților senzoriale pe care copilul le caută, le evită sau le preferă ne poate ajuta să implementăm intervenții pentru a diminua sau suplini aportul senzorial defectuos și să asigurăm o evoluție mai bună.

👉 Resurse:

– Copilul desincronizat senzorial – C. S. Kranowitz
– Copilul desincronizat senzorial se joaca – C. S. Kranowitz

#SSBA #BabyAcademy #prevenție #intervențietimpurie #sănătate