Asociația Rază de Speranță în Intervenția în Terapia Tulburărilor din Spectrul Autist, CIF: 309 199 45
+ 40 746 046 466

CAMPANIE DE INFORMARE ȘI CONȘTIENTIZARE IN CADRUL PROIECTULUI RECONNECT – UN PAS SPRE SOCIETATE

Acordat gratuit în cadrul Proiectului ReConnect – Un pas spre societate

Sănătatea mintală a copiilor şi adolescenţilor reprezintă o prioritate la nivel european datorită incidenţei crescute a tulburărilor de sănătate mintală a copiilor şi adolescenţilor şi a consecinţelor determinate de nedepistarea la timp a acestor tulburări. Unul din cinci copii suferă de o problemă emoţională, de dezvoltare sau comportamentală, iar unul din opt are o tulburare mintală diagnosticată clinic.

Fiecare copil este unic în modul în care creşte, se dezvoltă şi își formează competenţe. Din acest motiv, individualitatea fiecăruia trebuie recunoscută şi tratată în acord cu necesitățile sale. Copiii trec prin stadii similare de dezvoltare, dar în ritmuri diferite. În consecință, aceștia nu vor atinge aceleaşi standarde, la acelaşi nivel de performanţă, în acelaşi timp. Astfel, conţinutul standardului vizează aşteptări realiste privind dezvoltarea copilului la fiecare perioadă de vârstă.

Capacitatea unui copil de a se autoîngriji și a deveni independent de părinții săi este considerată o bază importantă pentru dezvoltarea abilitaților cognitive, sociale și pentru formarea încrederii de sine. Cu cât un copil este mai autonom, cu atât el va avea curajul de a explora lumea înconjurătoare, de a încerca, confruntându-se astfel cu diverse situații sau bariere/ probleme pentru care va trebui să găsească singur strategiile adecvate pentru a le rezolva.

     ”În cadrul acestui proiect intenționăm sa facilităm accesul la servicii specifice psihoterapeutice și psihoeducaționale pentru un număr de 15 copii aflați in situatie de risc/copii cu dizabilitati (TSA si tulburari asociate, tulburări in dezvoltarea globala, tulburari de comportament, tulburari pervazive de dezvoltare, etc), beneficiari ce vor fi identificati si selectați și  din surse externe din Brașov și județul Brașov, cu vârsta cuprinsă intre 2 ani – 7 ani. Avand in vedere eficacitatea interventiei psihoterapeutice la vârsta precoce, unul dintre criteriile principale de selecție va fi vârsta copilului. Un alt criteriu principal de selectie va fi ”primul venit, primul servit”.In acest sens invităm persoanele interesate/aparținători să solicite informații despre proiect și, după caz să solicite inscrierea copilului in cadrul proiectului.”  Anda Strugaru – Coordonator proiect

De ce necesitatea formării deprinderilor de autonomie personală?

Autonomia personală are un rol important în formarea deprinderilor de viață la copiii cu dizabilități, iar atitudinea parentală/a celor din jur constituie baza formării lor. Gradul de autonomie al fiecărui copil, împreună cu ceilalți factori (vârsta copilului, accesibilitatea, mediul etc.), este influențat de intarzierea/gradului de dizabilitateși de atitudinea părinților. Cu cât dizabilitatea este mai severă, cu atât mai redus este nivelul de autonomie în activitățile zilnice. Copiii cu întârziere de dezvoltare au nevoie de mai multe repetări pentru a dobândi noi deprinderi de viață.

De ce necesitatea formării deprinderilor deprinderilor de viață independentă?

Ca o componentă a educaţiei multilaterale, deprinderile de viață sunt abilități pe care copiii le pot învăța și care îi vor ajuta să trăiască o viață care să aducă satisfacție nu doar lor, dar și celor din jur. Deprinderile de viață oferă copiilor: oportunități adecvate pentru a experimenta deprinderile de viață, pentru a le practica până când acestea sunt învățate și pentru a fi capabili să le folosească în funcție de necesități pe parcursul vieții, oportunități de a-și dezvolta conștiința și respectul de sine, de a-și recunoaște unicitatea, de a-și explora atitudinile valoroase, de a-și dezvolta deprinderile personale și interpersonale și de a-și îmbogăți cunoștințele și deprinderile referitoare la diverse stiluri de viață și subiecte de sănătate. Deprinderile de viață implică mai multe tipuri de abordări: educaţională, personalizată sau individualizată și socială.

Luând în considerare faptul că o formare eficientă a deprinderilor de viață la copiii cu dizabilități fără implicarea părinților este imposibilă, este importantă educarea/disciplinarea stilului parental (stil parental = modalitatea, comportamentul, atitudinea pe care o manifestă părinții față de copil în scopul educării și disciplinării acestuia și vizează identificarea posibilelor efecte/repercusiuni ale stilului parental asupra dezvoltării copilului). În acest sens, este necesar ca ei înşişi să fie primii care să nu privească manifestările bolii ca pe un complex şi să-și ajute copiii pentru atingerea potenţialului maxim venind mereu în întâmpinarea nevoilor lor.

Diagnosticarea precoce a întârzierilor în dezvoltare la copii şi intervenţia timpurie trebuie să fie un proces susţinut de servicii şi personal specializat întrucât procesul contribuie la recuperare şi dobândirea unui nivel de dezvoltare în concordanţă cu vârsta biologică a copilului.

 Intervenția timpurie prin intermediul terapiei îl ajută pe copilul cu intarzieri in dezvoltare/tulburări de sănătate mintală să dobândească abilități de bază, precum:

  • abilități fizice (dezvoltarea motricității grosiere și fine) • capacitatea de gândire (potrivirea, gruparea, asocierea, generalizarea, particularizarea informațiilor) • abilități de comunicare (exprimarea non-verbală – răspunsul la cerințe verbale, exprimarea gestuală, exprimarea verbală în propoziții, dezvoltarea vocabularului) • abilități sociale (exprimarea adecvată nevoilor, adaptarea comportamentelor la regulile sociale, dezvoltarea relațiilor sociale specifice vârstei) • abilități emoționale (identificarea și autoreglarea emoțională acceptată social) Pentru a avea o evoluție și o integrare socială bună, copilul are nevoie să realizeze comportamentele specifice vârstei în acea perioadă.

 Absența limbajului, absența contactului vizual, absența imitației, a jocului social, a jocului simbolic – toate acestea împiedică copilul să aibă o dezvoltare armonioasă. Importanța intervenției timpurii vine ca răspuns la nevoile copilului de a traversa la timp etapele de dezvoltare.