În cadrul proiectului SCOP Brașov – Servicii Comunitare pentru Copii Oferite în Parteneriat, Cod MYSMIS 327943 – P2, 15 copii și adolescenți cu vârste între 8 și 17 ani au avut această oportunitate: șase zile în care au învățat, s-au jucat, au explorat, au făcut alegeri și au trăit experiența de a fi parte dintr-un grup.

Pentru mulți copii, mersul în tabără este o experiență firească a copilăriei. Își pregătesc bagajul, pleacă pentru câteva zile de acasă, își fac prieteni, descoperă locuri noi, se joacă, râd și se întorc cu povești.

Pentru un copil cu nevoi speciale, însă, o tabără poate însemna mult mai mult.

De multe ori, acești copii au mai puține oportunități de a participa la tabere și la activități recreative în afara familiei. Nevoia de sprijin, dificultatea găsirii unor contexte adaptate și sigure sau teama firească a familiei fac ca experiențe obișnuite pentru alți copii să fie mult mai greu accesibile pentru ei.

De aceea, atunci când un copil cu nevoi speciale reușește să plece în tabără, nu vorbim doar despre câteva zile de vacanță. Vorbim despre o experiență de viață.

Șase zile în care „pot și eu” a căpătat un alt sens

Să dormi departe de casă. Să îți organizezi lucrurile. Să respecți un program. Să alegi ce activitate îți place. Să stai la masă cu ceilalți. Să aștepți. Să îți exprimi o preferință. Să spui „nu”. Să ceri ajutor. Să accepți că planul se poate schimba.

Par lucruri mici.

Dar, pentru unii copii cu nevoi speciale, fiecare dintre ele poate reprezenta un pas important spre autonomie.

Programul taberei a fost construit într-un cadru sigur și predictibil, cu reguli clare, explicații etapizate, alternarea activităților structurate cu momente de relaxare și sprijin individual atunci când a fost necesar. Accentul a fost pus pe inițiativă și efort, nu doar pe rezultat.

Copiii au avut libertatea de a încerca, dar și siguranța că există cineva lângă ei atunci când lucrurile devin dificile.

Ateliere despre alegeri, limite și curajul de a spune „NU”

Tabăra nu a însemnat doar distracție. O componentă importantă a programului a fost dedicată atelierelor educaționale și de dezvoltare personală, construite în jurul unei teme esențiale: libertatea de a alege.

Prin atelierul „Cât de liber sunt?”, participanții au explorat situații concrete din viața lor: Pot să spun NU? Pot să îmi schimb părerea? Pot să aleg cu cine îmi petrec timpul? Ce fac dacă prietenii vor să fac ceva ce eu nu vreau? Pot să cer ajutor atunci când nu mă descurc?

În „Lanțul alegerii”, au descoperit legătura dintre alegere – acțiune – consecință – următoarea alegere, iar prin „Liber sau influențat?” au discutat despre influența grupului, a reclamelor și a social media.

Dincolo de denumirile atelierelor, copiii au exersat exprimarea preferințelor, recunoașterea limitelor, respectarea limitelor celuilalt și înțelegerea faptului că libertatea vine împreună cu responsabilitatea.

Împreună, chiar dacă suntem diferiți

Activitățile au fost construite în jurul comunicării, cooperării și înțelegerii diferențelor.

În jocul de grup „Insulele”, copiii au avut nevoie unii de ceilalți pentru a găsi soluții. Au exersat cooperarea, solicitarea și oferirea ajutorului, flexibilitatea și gestionarea frustrării.

În atelierul experiențial „Derdienii și Inginerii”, două grupuri au primit reguli și moduri diferite de comunicare, dar au avut de îndeplinit o sarcină comună. Experiența le-a arătat un lucru esențial:

Oamenii pot comunica diferit. Pot înțelege diferit. Pot avea nevoie de lucruri diferite. Iar diferit nu înseamnă greșit.

Pentru că dezvoltarea se întâmplă și atunci când ne jucăm

Au existat jocuri, mișcare, activități în aer liber și în apă, seri de film, timp liber și multă socializare. A existat și o excursie educativă, care le-a oferit ocazia să exploreze un mediu nou și să exerseze orientarea, deplasarea în grup, așteptarea, respectarea regulilor și adaptarea la schimbări.

Dezvoltarea nu se produce doar într-un cabinet sau în timpul unei activități terapeutice.

Se întâmplă într-un joc. La masă. Într-o excursie. Atunci când îți aștepți rândul. Când îți faci un prieten. Când pierzi și încerci din nou. Când descoperi că poți face singur ceva ce până ieri părea prea greu.

Poate cea mai importantă experiență a fost aceea de a aparține unui grup.

O tabără pentru copii. Un moment de respiro pentru familie.

În spatele unui copil cu nevoi speciale se află o familie care duce zi de zi o responsabilitate enormă.

Părinții organizează programe, terapii, drumuri, școală și activități și sunt permanent atenți la nevoile copilului. Pentru multe familii, timpul în care pot lăsa această responsabilitate în mâinile unei echipe în care au încredere este foarte rar.

De aceea, o tabără adaptată înseamnă și câteva zile de respiro pentru aparținători.

Câteva zile în care pot ști că fiul sau fiica lor este în siguranță, sprijinit(ă), implicat(ă), și trăiește experiențe firești ale copilăriei și adolescenței.

Acest respiro nu diminuează dragostea sau implicarea familiei. Recunoaște o realitate: pentru a putea continua să ofere sprijin, și cei care îngrijesc au nevoie, uneori, să poată respira.

Mai mult decât amintiri frumoase

La finalul taberei, participanții au fost invitați să împărtășească ce le-a plăcut, ce au descoperit, ce situație dificilă au gestionat, ce alegere au făcut singuri și ce și-ar dori să repete.

Valoarea unei astfel de experiențe nu stă doar în fotografii sau în numărul activităților realizate.

Stă în micile reușite care, puse una lângă alta, construiesc autonomia unui copil.

Am ales singur.

Am cerut ajutor.

Am spus ce îmi doresc.

Am spus „nu”.

Am așteptat.

Am cooperat.

Am încercat ceva nou.

Am fost departe de casă.

M-am descurcat.

Uneori, șase zile de tabără pot însemna începutul acelui atât de important: „Pot și eu.” 💙