CAMPANIE DE INFORMARE ȘI CONȘTIENTIZARE IN CADRUL PROIECTULUI RECONNECT – ACTIVE MAP MIND, ed.2
MOTTO: “Sa formezi o echipă este doar începutul, să rămâi împreună este progresul, să lucrezi împreună este succesul!” (Henry David Thoreau )
De ce avem nevoie de campanii de #informare și #conștientizare privind sănătatea mintală la copii?
Pentru creșterea gradului de informare si conștientizare a publicului larg privind importanța echipei multidisciplinare de intervenție. (promovarea serviciilor: evaluare, informare, conștientizare, orientare, mediere, consiliere și îndrumare) si a serviciilor specializate integrate pentru creșterea șanselor de progres și evoluție ale copilului cu TSA
#CADRUL DIDACTIC
Câteva aspecte legislative privind incluziunea școlară
Serviciile educaționale pentru persoanele cu TSA se organizează sub forma învățământului special, special integrat și incluziv pentru toate nivelurile de învățământ, diferențiat în funcție de tipul și gradul de dizabilitate. Evaluarea copiilor/elevilor cu TSA se realizează de către serviciile specializate de evaluare și orientare școlară și profesională (SEOSP) din cadrul centrelor județene de resurse și asistență educațională (CJRAE), respectiv Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (CMBRAE), în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Orientarea școlară și profesională a copiilor, a elevilor și a tinerilor cu tulburări de spectru autist și cu tulburări de sănătate mintală asociate se face de către Comisia de orientare școlară și profesională (COSP), la propunerea SEOSP din cadrul CJRAE, respectiv CMBRAE. În certificatul de orientare școlară și profesională vor fi precizate tipul unității de învățământ, de masă sau special, la care va fi înscris copilul/elevul, precum și serviciile educaționale și de abilitare și reabilitare de care acesta beneficiază pe parcursul școlarizării. Certificatul CES eliberat de CJRAE/CMBRAE este valabil pe toată perioada unui ciclu școlar (primar, gimnazial).
– 1 –
Nevoia:
În PLANUL NAȚIONAL PENTRU AUTISM 2020 – 2024, comisia interministerial, ce a conlucrat la realizarea acestuia, a identificat o serie de inadvertențe în procesul de integrare al persoanelor cu TSA pe care le vom menționa pe scurt:
• Număr redus al cadrelor didactice (profesori de sprijin, profesori itineranți) pentru copiii cu TSA, respectiv CES, care frecventează școala de masă;
• Număr prea mare de elevi cu CES (inclusiv cu TSA) prevăzuți în norma pe post;
• Lipsa normării pe post a preșcolarilor cu CES (inclusiv cu TSA);
• Numărul insuficient de clase speciale integrate pentru elevii cu CES (inclusiv cu TSA) în unități de învățământ de masă;
• Absența abilităților în rândul cadrelor didactice de a lucra cu copiii cu TSA prin lipsa unor formări disponibile și obligatorii pentru acestea;
• Accesibilizarea insuficientă de învățământ de masă, astfel încât să se promoveze educația incluzivă a copiilor cu TSA, în contextul în care nu există: programe individualizate de învățare pentru copiii cu TSA, manuale adaptate după un curriculum pentru copii cu deficiențe, materiale adaptate nevoilor copiilor cu TSA, spații mobilate corespunzător etc;
– 2 –
• Lipsa manualelor/auxiliarelor pentru elevii cu TSA; • Lipsa programelor anti-bullying și de educare a copiilor din colectivitate, cât și informarea familiilor acestora cu privire la problematica TSA și responsabilitatea colectivității de a crea un mediul incluziv real.
În România, în domeniul dizabilității există o serie de documente strategice precum STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECȚIA ȘI PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI “COPII PROTEJAȚI, ROMÂNIA SIGURĂ”- 2022-2027 și Strategia națională privind drepturile persoanelor cu dizabilități „O Românie echitabilă”- 2022-2027. Pentru a a se putea bucura de aceleași drepturi și privilegii ca întreaga populație, persoanele cu TSA, copii și adulți, a fost necesar ca drepturile acestora să fie protejate printr-o legislație națională adecvată. Astfel, s-a realizat o aliniere a reglementărilor legislative subsecvente Legii nr. 151/2010 la cadrul legislativ european, în vederea creșterii calității vieții persoanelor cu TSA şi cu tulburări de sănătate mintală asociate.
Integrarea copilului cu TSA în activitatea școlară este prevăzută în legislația menționată mai sus, cât și prin CAPITOLUL V Educația incluzivă de calitate pentru toți beneficiarii primari ai educației, LEGEA învățământului preuniversitar, nr.198/2023
– 3 –
Rolul cadrului didactic este esențial în procesul de conturare a culturii și practicii inclusive la nivel de instituție de învățământ. Prestația acestuia, bazată pe atitudini proactive și competențe în acordarea asistenței și educației de calitate diferitor categorii de copii, a creat practici reale de educație incluzivă.
Când vorbim de cultură, societate ne referim la noi toți: copii, părinți ai copiilor tipici și ai celor cu cerințe educaționale speciale(CES), cadre didactice și manageriale, specialiști din diferite domenii, funcționari, autorități, societate civilă și comunitate la general. Receptivitatea fiecăruia, ne demonstrează experiența, de fapt, este determinată de deschiderea general umană pe care o manifestă fiecare din noi când este vorba de diversitate, pe de o parte, și de capacitatea de a ieși dintr-o zonă de confort, de a fi capabil de a învăța, de a demonstra competență, a implementa politici și practici noi, a schimba un mediu de învățare/lucru sau o rutina cotidiană. Puncte de reper în acest domeniu sunt părinții copiilor cu CES care au curajul să lupte pentru copiii lor, cadrele didactice pentru care fiecare copil este o valoare și o provocare profesională, managerii instituțiilor educaționale pentru care organizarea procesului educațional la nivel de instituție se axează pe necesitățile tuturor copiilor din comunitate, autorități publice care demonstrează competențe de a implementa politici.
– 4 –
Profesorul: În modelul tradiţional, profesorul este considerat o autoritate care deţine adevărul şi care, in actul predării, impărtăşeşte acest adevăr şi elevilor. Şcoala pentru diversitate vede in profesor o sursă de experienţă pentru copiii care meditează intre cunoaşterea valorilor culturii umane şi elevii clasei. De asemenea, “profesorul devine şi un gen de cercetător interesat de resursele existente in comunitate care pot fi exploatate in actul invăţării şi de posibilităţile prin care mijloacele de invăţămant pot fi corelate cu aceste resurse” (Rivas Flores, 1997).
In condiţiile invăţămantului integrat, profesorii şi educatorii din şcoala pentru diversitate trebuie să satisfacă o serie de cerinţe:
– să aibă o viziune clară asupra filosofiei educaţiei integrate;
– să dezvolte şi să susţină in şcoală activităţi educaţionale in care elevii, profesorii şi părinţii să relaţioneze de pe poziţii egale, după principiul parteneriatului;
– să susţină şi să incurajeze activităţile desfăşurate in echipe de specialişti şi să participe la activităţile de perfecţionare in domeniul educaţiei integrate;
– să fie convinşi că toate problemele şi provocările generate de cerinţele speciale in educaţie ale copiilor integraţi au intotodeauna mai multe soluţii de rezolvare;
– să creadă in rolul determinant jucat de părinţi in procesul integrării şcolare a copiilor lor;
– să fie convinşi că riscul asumat in promovarea educaţiei integrate nu este in zadar şi că se pot afla şi in situaţia unor nereuşite parţiale sau totale in procesul de integrare, dar care nu trebuie să-i descurajeze sau să-i dezarmeze;
– să accepte rolul unor agenţi activi ai schimbării şcolii tradiţionale şi să renunţe la poziţia de apărători au unui statu-quo (stare care a existat);
– să admită educaţia integrată ca pe un scop fundamental in procesul de dezvoltare armonioasă a personalităţii copiilor cu cerinţe educative speciale;
– să fie deschişi dialogului şi, in acelaşi timp, să fie model sau un mentor pentru fiecare dintre elevii clasei;
– să fie dispuşi să ofere ajutor oricărui elev din clasă şi să stimuleze elevii clasei in susţinerea lor reciprocă la activităţile de invăţare;
– să favorizeze crearea unui mediu propice relaţionării intre elevii clasei şi intre părinţii sau membrii familiilor copiilor din clasă;
– să fie in măsură să coordoneze strategiile şi activităţile educative incluse in programa şcolară şi să fie un sprijin activ al elevilor in situaţiile cand aceştia trebuie să aleagă cele mai potrivite soluţii sau oportunităţi de rezolvare a problemelor din viaţa cotidiană;
– să aibă capacitatea de a prezenta conţinuturile specifice diferitelor arii curriculare in concordanţă cu cerinţele educative ale elevilor clasei;
– să inveţe de la toţi membrii echipei cu care lucrează, inclusiv de la copii din clasă.
– 5 –
Perspectiva didactică:
Din perspectiva didactică, integrarea copilului cu TSA presupune o atenție sporită din partea cadrului didactic, cu adaptarea curriculei școlare și a tehnicilor folosite în predare. Copiii diagnosticați cu TSA reușesc sa se adapteze atunci când lucrurile sunt foarte clare și foarte structurate. Sub aspect psihologic, una din etapele acțiunii de învățare o constituie apariția imboldului la acțiune. Direcționarea acțiunii și starea tensionată pozitivă sau negativă apare în câmpul conștiinței ca motivație. Motivația cuprinde totalitatea elementelor stimulative interne, atât a trebuințelor, impulsurilor de ordin fiziologic, cât și a unor formațiuni mai complexe dobândite în cursul vieții ca trebuințe secundare, interese, aspirații, convingeri, concepție despre lume și viață. Copilul cu TSA este motivat mai mult de interacțiunea cu obiectele decât cu persoanele, interacțiunea socială îi poate consuma resursele, iar în perioadele de pauză este indicat să se angajeze în activități care să-i ridice nivelul de energie (jocuri cu obiecte care răspund unor nevoi de autostimulare). Motivația este motorul învățării, iar actul instructiv-educativ devine calitativ pentru copilul cu TSA atunci când el înțelege că eforturile lui sunt premiate. În contextul patologiei este cunoscut faptul că motivația copilului este, în special, de natură extrinsecă, iar echipa cadrul didactic-părinte-shodow devine responsabilă de menținerea nivelului de motivație.
Managementul grupei de elevi se referă la competențele și abilitățile cadrului didactic de a-i implica pe copii în activitățile de predare-învățare. Este important să fie asigurat un climat educațional pozitiv care asigură copiilor un sentiment de siguranță emoțională și de control al mediului educațional. Aceste caracteristici influențează în mod pozitiv comportamentul copiilor, asigurând niveluri crescute de implicare în activitățile de învățare și, implicit, rezultate școlare mai bune. Provocarea predării constă în dificultatea de a găsi variante de a oferi un climat educațional pozitiv, vesel si motivant, care să creeze mai multe motivație pentru elevi să rămână atenți pentru o perioadă mai lungă de timp. În această perspecticvă, copiii cu cerințe educaționale speciale au și mai multe dificultăți în ceea ce privește preluarea și prelucrarea informațiilor din mediul școlar, ceea ce înseamnă că atenția cadrelor didactice trebuie să se îndrepte către o adaptare curriculară corectă, în funcție de particularitățile de dezvoltare ale fiecărui copil.
Implicarea cadrului didactic
Istoricul intervenției terapeutice a copilului cu diagnostic este foarte important, deoarece el poate să ofere sugestii despre modalitatea în care copilul reușește să învețe mai ușor, iar acest instrument va ajuta la alegerea celor mai bune metode de predare pentru copil. Planul de intervenție personalizat este un instrument obligatoriu pe care trebuie să-l aibă fiecare copil cu CES, pe baza certificatului de orientare școlară primit de la Centrul de Resurse și Asistență Educațională. Planul de intervenție personalizat este realizat de către o echipă multidisciplinară a instituției de învățământ. În cazul în care copilul este inclus într-un program de intervenție terapeutică, poate fi solicitat și ajutorul coordonatorului echipei terapeutice cu care lucrează copilul. O metodă eficientă de prevenire a unor comportamente neadecvate din partea copiilor cu TSA / CES în grădiniță și școală este stabilirea de reguli clare și respectarea acestora cu consecvență. Insistând asupra respectării regulilor stabilite, se transmite copiilor mesajul că acelea sunt comportamente dezirabile, ceea ce oferă o bună predictibilitate.
Previous Post
Next Post