Asociația Rază de Speranță în Intervenția și Terapia Tulburărilor din Spectrul Autist, CIF: 309 199 45
+ 40 746 046 466

De ce avem nevoie de campanii de #informare și #conștientizare privind sănătatea mintală?

Pentru creșterea gradului de informare și conștientizare a publicului larg privind conceptul de sănătate mintală, promovarea educației parentale pozitive – factor de protecție pentru starea de bine și sănătatea mintală a copiilor

Promovarea educației parentale pozitive – factor de protecție pentru starea de bine și sănătatea mintală a copiilor

Așadar, practicile parentale pozitive încorporează adoptarea de către părinți a unui stil de parenting blând și ferm, respectiv acordarea de către părinți a unei îngrijiri sensibile la nevoile copilului, în timp ce manifestă supraveghere, control și consistență în relația cu acesta (David, O., 2017).

Practicile parentale pozitive încurajează autonomia copilului prin:

  • susținerea explorării și implicarea copilului în luarea deciziilor;
  • utilizarea comunicării eficiente prin utilizarea explicațiilor în disciplinare;
  • oferirea de reguli și expectanțe clare;
  • recompensarea și  încurajarea comportamentelor pozitive;
  • aplicarea consecințelor în mod consistent pentru comportamente inadecvate;
  • acționarea părintelui ca un model de rol pozitiv pentru copil.

Alte beneficii confirmate de studiile de specialitate includ faptul că:

  • exprimarea de către părinți a emoțiilor pozitive, corelează cu un nivel ridicat de sănătate mentală al copiilor (Eisenberg et al., 2001, citat în David, O., 2017);
  • copiii părinților autoritativi sunt mai puțin predispuși față de copiii părinților autoritari să se angajeze în consum de droguri și alcool, delicvență juvenilă sau alte comportamente antisociale (de ex., Benchaya et al., 2011);
  • parentingul suportiv comparativ cu negativitatea parentală, prezice autocontrolul copiilor, stima de sine și o mai bună adaptare a acestora  (Brody &Ge, 2001, citat în David, O, 2017).
  • antrenarea parentingului caracterizat prin implicare și vigilență (de ex., monitorizarea rezultatelor copiilor, comunicarea clară a așteptărilor) duce la un nivel crescut al autoreglării copiilor (Brody et al., 2005, citat în David, O., 2017).

Considerând beneficiile parentingului pozitiv, părinții pot aborda rolul lor de modele pozitive pentru copii cu încredere și optimism.

Ce este parentingul pozitiv?

            Parentingul este un proces prin care părinții participă activ și conștient la dezvoltarea fizică, emoțională, socială și intelectuală a copiilor. Aceștia încep să aplice tehnici de pareting încă de la nașterea copiilor și până la maturitate. Sunt cercetători care au efectuat studii ale căror rezultate au evidențiat mai multe stiluri de parenting, dar, in mod normal, părinții practică un singur stil de parenting. Iată mai jos toate informațiile despre ce este parentingul pozitiv, dar și ce este indicat să faci pentru a avea un copil echilibrat.

            Parentingul pozitiv este o metodă de educare a micuților bazată pe dezvoltarea unei relații profunde și calde între părinte-copil, respectul reciproc fiind, un element de bază. Acesta mizează pe învățarea copilului despre ce înseamnă responsabilitatea, consecințele faptelor sale și autocontrolul. Parentingul pozitiv este diferit de cel permisiv, deoarece aici copiilor li se dau anumite anumite activități casnice pe care sunt încurajați să le ducă la capăt. Manifestarea iubirii necondiționate presupune că indiferent de acțiunea și comportamentul copilului, el este la fel de iubit iar adultul își manifestă iubirea față de el. Acest lucru NU înseamnă că aprobăm toate comportamentele copilului, chiar dimpotrivă, intervenim de fiecare dată când este necesar expicându-i alternativa pozitivă. Tocmai pentru a asigura succesul parentingului pozitiv există 3 componente majore care trebuie luate în calcul, anume:

  • Părinții folosesc ascultarea activă pentru a înțelege gândirea copiilor lor. Astfel, părinții corectează tot ceea ce au pus negativ în practică până la acel moment.
  • Părinții se concentrează pe dezvoltarea unei relații deschise cu micuțul lor, bazată pe comunicare și nu folosesc pedepsele/recompensele pentru a forma autodisciplina.
  • Regulile din casă și consecințele încălcării acestora sunt stabilite de comun acord, discutate pe larg și urmate apoi cu strictețe.

Există trei componente majore ale parentingului pozitiv:

► Regulile și consecințele sunt stabilite de comun acord, discutate și urmate. Copiii iubesc regulile și limitele deoarece le garantează un mediu în care se simt în siguranță. În siguranță să exploreze, să se manifeste liber și să se dezvolte frumos. Prin setarea regulilor facilităm și încurajăm responsabilizarea, independența și autonomia copilului, venind astfel în sprijinul dezvoltării lui echilibrate.
► Părinții se concentrează pe a ajuta copiii să inteleaga disciplina, mai degrabă decât să se supună ordinelor bazate pe frica de pedeapsă, pentru a dezvolta autodisciplina. Da, există consecințe ale unui comportament sau ale unei fapte și copilul are nevoie să știe care sunt acelea. Învățăm împreună cum putem corecta și dobândi comportamentul dezirabil, apelând la încurajarea asumării responsabilității, apelând la multă iubire și empatie, la răbdare și perseverență. În acest caz, efectele pozitive se vor vedea pe termen lung, învățând într-un mod sănătos  abilitățile de bază în viață și diferența dintre bine și rău.
► Părinții folosesc ascultarea activă pentru a înțelege gândirea copiilor. Acest lucru permite părinților să corecteze neînțelegerile sau legăturile greșite ale logicii celor mici.

De ce parenting pozitiv?

Care sunt avantajele unui parenting pozitiv?

  1. Ii va construi celui mic o personalitate puternica. Un copil la care nu s-au folosit pedepsele si recompensele, va avea o personalitate puternica pentru ca parintiii i-au dat voie sa aiba o opinie proprie si sa gandeasca singur pentru el.
  1. Ii va creste stima de sine. Genul asta de educatie va deschide o poarta speciala de comunicare cu copilul, stimuland-i inteligenta, creativitatea si increderea in sine.
  1. Îi dezvolta responsabilitatea. Copiii sunt incurajati sa aiba (de mici) reposabilitati casnice in cadrul familiei. Pentru a stimula responsabilitatea copilului (discutati in familie impreuna cu copilul care sunt responsabilitatile fiecarui membru si alegeti fiecare in functie de dorinte si nevoi (dus gunoiul, tuns gazonul, plimbat catellul, hranit animalultele de casa, etc). Copiii la varsta de 2,3 ani sunt foarte fericiti sa ajute in gospodarie. Incurajati-i chiar daca la aceasta varsta este greu sa astepti sa le faca in ritmul lor, dar doar asa vor face si cand vor creste. Un copil care nu a facut nimic pana la 5,6 ani, cu greu mai reusesti sa il responsabilizezi.
  1. Încredere crescuta.

Atasamentul emotional crescut este foarte impotant in relatia parinte copil, astfel ii va creste increderea in el, in viața si in oameni.

  1. Va fi un om fericit.

Un om care intelege ca lucruri urate se pot intampla in viata dar invata sa se bucure de ce este cu adevarat important in viata de mic copil, este un om care va sti sa aprecieze lucrurile simple si sa ia viata asa cum vine.

  1. Validarea emoțiilor presupune că nicio emoție nu este greșită, că este natural să le simțim pe toate și că transmitem acest lucru către copil. Suntem alături de copil în timp ce simte emoții puternice, validându-le (văd că ești furios, înțeleg că ești trist, e normal să-ți fie teamă, etc) și învățându-l cum să le gestioneze. Îl ajutăm pe copil să facă față emoțiilor și să învețe să le gestioneze într-un mod sănătos alături de noi, prin oferirea de spațiu și timp, iubire, ascultare activă și empatie.

Validarea emoțiilor copilului prespune totodată și validarea emoțiilor proprii, fiind conștienți că ele sunt ușor observabile de către cei mici, aceștia preluând modul nostru de gestionare a lor și fiind astfel responsabili de a le trata cu seriozitate. Acest lucru înseamnă că suntem atenți la ceea ce se întâmplă cu noi și că avem grijă de noi înșine în primul rând, pentru a putea avea grijă de emoția copilului. Este normal ca unele emoții (ale noastre sau ale copilului) să ne copleșească și e important ca atunci când nu știm cum să gestionăm ce ni se întâmplă să cerem ajutor: de la familie, oameni dragi sau de la o persoană specializată.

  1. Învătati-l abilităţile sociale

Iată o listă de abilități sociale care vă pot ajuta copiii să se dezvolte: comunicarea eficientă, obținerea de feedback, acceptarea diferențelor, respectarea drepturilor și proprietății altora, identificarea sentimentelor altora, să vadă lucrurile din perspectiva altora, realizarea contactului vizual, gestionarea emoțiilor negative, ascultare, evitarea întreruperilor în timp ce altcineva vorbește, rezolvarea conflictelor, a oferi ajutor celorlalți,complimentarea celorlalți, etc.

            Pune-i copilului tău trei întrebări în fiecare zi. Arta conversației este o abilitate socială importantă, dar părinții adesea neglijează să îi învețe pe copii. Deschideți conversația cu întrebări de genul: „V-ați distrat la școală?”; „Ce ai făcut la petrecerea la care ai participat ?”; sau „Unde vrei să mergi mâine după-amiază?”. Încurajează-l să povestească și să descrie cât mai detaliat întâmplările.Învață-l acest truc curajos. Spune-i să observe întotdeauna culoarea ochilor unei persoane. Realizarea contactului vizual va ajuta un copil ezitant să pară mai încrezător și va ajuta orice copil să fie mai asertiv.

            Aplicarea acestor sfaturi de parenting și practici de parenting o să vă ajute să creșteti un copil care o să se descurce bine când va ajunge la maturitate, deoarece abilitățile sociale sunt importante.

În funcţie de copilaria avută, aceşti copii vor fi veseli şi entuziasti! Nu le tăiaţi aripile. Lăsaţi-i să zboare si fiţi lângă ei chiar de vor cădea. Învăţaţi-i să zboare din nou. Nu uitaţi că in viaţă nu destinataţia este fericirea absolută, ci drumul pînă acolo.

Tips & Tricks

  • Fiţi calm. Fără aşteptări şi nici teama că metoda va da greş in cazul de faţă. Aduceţi-vă aminte că, la fel ca şi dvoastră, copilul nu este perfect.
  • Pătrundeţi în universul copilului. Încercaţi să gândiţi şi din punctul lui de vedere.
  • Ascultaţi ce are de zis copilul.
  • Vorbiţi blând şi clar cu el.
  • Concentraţi-vă pe soluţii şi nu pe probleme.
  • Contactul vizual cu copilul, de la nivelul înălţimii sale, este foarte important.

Referinte:

  1. http://www.positive-parents.org/2011/06/positive-parenting-what-why-how_15.html?m=l

2.(APA) American Psychological Association,(2018). Parenting.    

3.David, O. (2017). Practici parentale pozitive. In Tratat de psihoogie pozitiva, editat de Aurora Szentagotai-Tatar si Daniel David, Iasi:Polirom.

4.Lonczak. H.S. (2019). What is Positive Parenting? A Look at the Research and Benefits.