CAMPANIE DE INFORMARE ȘI CONȘTIENTIZARE IN CADRUL PROIECTULUI RECONNECT – UN PAS SPRE SOCIETATE

Procesul de cultivare a sănătății mintale debutează timpuriu în viața copilului, fiind strâns legat de momente critice din dezvoltarea sa – în perioada perinatală, în primii ani de viață, copilărie și adolescență. În aceste perioade esențiale, creierul copilului și, ulterior, al adolescentului se dezvoltă ca urmare a unor interacțiuni dinamice între determinanți biologici și de natură psihosocială. În faza perinatală și imediat după naștere, neurodezvoltarea și neuroplasticitatea creierului sunt decisiv influențate de experiențe și  de mediu.

Prima decadă din viață este caracterizată printr-o neuroplasticitate mare și o dezvoltare neuronală rapidă. Copiii acumulează abilități senzoriale, motoare, cognitive, de limbaj precum și socioemoționale. De când se nasc și până la 3 ani, copiii învață să manifeste afecțiune, să exprime bucurie, nemulțumire sau disconfort față de persoane străine. Caută atenție și protestează atunci când resimt frustrare. Între 4 și 8 ani, învață cum să se joace cu alți copii, formează prietenii și recunosc, exprimă și controlează propriile  emoții. În această perioadă, mamele, tații, persoanele care îi ingrijesc au o influență dominantă asupra lor, chiar dacă universul lor de cunoaștere se lărgește treptat. Mediile de învățare încep să le influențeze sănătatea fizică și mintală.

NEUROPLASTICITATEA ȘI INTERVENȚIA TIMPURIE ÎN COPILĂRIE. Neuroplasticitatea reprezintă una dintre capacitățile creierului, determinată de reorganizarea neuronilor în așa mod, încât are loc formarea de noi conexiuni neuronale, care sunt benefi ce în vederea promovării funcțiilor creierului, cum este învățarea și acumularea unor cunoștințe noi. Neuroplasticitatea este un proces continuu care contribuie la deprinderea de noi cunoștințe, dezvoltarea spirituală sau culturală pe tot parcursul vieții.

Din punct de vedere științific, s-a dovedit că neuroplasticitatea creierului ajută la dezvoltarea unor noi legături neuronale, care duc la acoperirea parțială sau totala a anumitor funcții afectate. Reorganizarea circuitelor neuronale poate fi posibilă prin aplicarea unor terapii specifice, precum kinetoterapia în paralizie cerebrală, psihoterapia prin învățare în cazul retardului mintal terapiile specifice in TSA, etc.

Primele luni de viață, dar și primii ani, reprezintă o perioadă unică din viața omului, care nu se mai repetă niciodată. Acești ani au o influență primordială asupra dezvoltării copilului. În aceste luni neuroplasticitatea este cea mai înaltă, iar procesele de neuroregenerare sunt cele mai intense, în acest timp punându-se, totodată, bazele dezvoltării capacităților de inteligență a întregului organism uman.

În perioada prenatală se dezvoltă aproape 80% din arhitectonica cerebrală a individului. În primii trei ani de viață se formează 60% din structurile mintale ale unui adult, dintre care 50% se dezvoltă înainte de naștere. Creierul unui copil cu vârsta de 6 ani conține două treimi din creierul unui adult, iar numărul de conexiuni interneuronale este de 5-7 ori mai mare decât creierul unui copil de 1,5 ani sau al unui adult. Procesele de neuroplasticitate ale creierului unui copil de 6-7 ani determină o capacitate intensă de formare a conexiunilor dendritice interneuronale, proces, ce se fi nalizează în jurul vârstei de 10-11 ani. În acest timp copilul pierde sub 80% din numărul de conexiuni neuronale, iar neuronii și conexiunile lor, care nu sunt utilizați, ulterior, nu se dezvoltă și sunt pierduți ca și capacitate.

Datorită proceselor cu capacitate înaltă de neuroplasticitate, creierul unui copil se poate schimba ca structură și funcție, sub infl uența unor factori pozitivi și negativi, interni și externi. Factorii pozitivi determină personalitatea copilului în funcție de ereditate, mediu și inteligență (educație). Factorii negativi pot provoca tulburări funcționale și structurale. Diverse interacțiuni fi zice, sociale, educaționale pot infl uența dereglările proceselor de plasticitate și apariția modifi cărilor neurochimice (funcționale și structurale) la nivel de creier. Reorganizarea circuitelor neuronale are loc la toți copiii cu dizabilități sau tulburări de dezvoltare, prin interacțiunile lor cu părinții și cu persoanele îngrijitoare. Evoluția copilului este cu atât mai mare, cu cât sunt mai performante experiențele și oportunitățile create pentru învățare. Copilul de vârstă mica posedă cele mai mari capacități de recuperare, determinate de existența unui potențial înalt al proceselor de neuroregenerare și neuroplasticitate, care restabilesc și remodelează rapid sistemul nervos după un traumatism suportat. În cazul unui copil care a suportat o leziune cerebrală cu afectarea unei emisfere, funcția acesteia poate fi preluată de cealaltă emisferă cerebrală. Procesele de recuperare în astfel de cazuri se vor solda cu un rezultat fantastic.