Dezvoltarea armonioasă la copii şi cum detectăm întârzierile în dezvoltare. Fiecare copil are propriul său ritm de creştere şi dezvoltare, acesta neavând un progres continuu, existând perioade în care unele achiziţii compor tamentale pot fi semnificativ mai rapide decât altele. De asemenea, nu toţi copiii trec prin toate stadiile de dezvoltare psihomotorie. Observarea copilului cum creşte este un demers fascinant, care invită părintele la bucurie, grijă, frică, încântare. Să-l vezi pe cel mic cum se rostogoleşte, cum face primele piruete, gângureşte, rosteşte pentru prima dată „mama”, zâmbeşte etc. sunt momente de neuitat pentru un părinte. Dar ce facem atunci când aceste comportamente nu sunt vizibile, copilul prezentând întârzieri în achiziţia acestora?
Diagnosticarea precoce (înainte de 2-3 ani) este, pe cât de importantă, pe atât de dificilă de realizat. În această perioadă de creştere, dezvoltarea DESPRE ÎNTÂRZIERILE ÎN DEZVOLTARE normală a copiilor diferă foarte mult de la unul la altul, unii fiind distanţi şi neafectuoşi, alţii fiind foarte sociabili ori foarte retraşi. Sunt unii copii care par a se dezvolta normal însă, în primii ani de dezvoltare regresează, iar alţii dobândesc foarte puţine achiziţii. Datorită faptului că perioada maxi mă de dezvoltare a creierului uman se află undeva între 0 şi 3 ani, iar în intervalul 3-4 ani se maturează neocortexul, se poate deduce şi de aici im portanţa deosebită pe care diagnosticarea precoce şi intervenţia timpurie o poate avea în dezvoltarea copilului cu întârzieri în dezvoltare. Prin diagnosticarea precoce a întârzierilor în dezvoltare la copii şi intervenţia tim purie se îmbunătăţeşte capacitatea generală a copilului de a funcţiona.
De multe ori, părinţii sunt primii care observă câteva dificultăţi în dezvoltarea copilului lor, încă de la naştere, precum: lipsa reacţiei la persoane sau jucării, fixarea privirii pe un singur obiect pe o perioadă îndelungată de timp, manifestarea unor comportamente repetitive, lipsa zâmbetului, prezenţa unei hipersensibilităţi la sunete, unele dintre ele provocând crize de plâns lungi, lipsa răspunsului la instrucţiuni simple („hai la mama!”, „vino la mine!” etc.) Atunci este momentul în care sunt constatate de către părinţi multiple diferenţe în dezvoltarea propriului copil comparativ cu alţii, de aceeaşi vârstă.

   Cine pune diagnosticul atunci când apar întârzieri în dezvoltarea unui copil?
Părinţii sunt primii care observă simptomele întârzierilor în dezvoltare. La primele semne de întrebare este foarte important să se consulte medicul de familie şi/sau medicul pediatru care, ulterior, direcţionează părinţii direct către medicul specialist. Diagnosticul medical final va fi pus după examinarea de către medicul de psihiatrie pediatrică.

#Campanie de #informare și #conștientizare privind sănătatea mintală, necesitatea diagnosticării precoce și a intervenției precoce la copii